Poluare 0 poluare:radioactiva

poluare:radioactiva:belene

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 14 Oct 2019 12:25:17 +0000

From Wikipedia, the free encyclopedia

The 'Belene Nuclear Power Plant' (Атомна електроцентрала „Белене“) is a planned nuclear power plant 3 km from Belene and 11 km from Svishtov in Pleven Province, northern Bulgaria, near the Danube River. It was intended to substitute four VVER-440 V230 reactors of the Kozloduy Nuclear Power Plant that were decommissioned as a prerequisite for Bulgaria to join the European Union.

Controversy

There is controversy over the Environmental Impact Assessment (EIA), which “does not contain adequate information on the seismic conditions, nor does it address beyond design basis accidents or give details of the potential impacts of decommissioning”. Furthermore, following legal action by environmental groups, the authors of the original EIA confirmed, in court, that it was flawed and would require a new EIA once a designer and builder were appointed. The total cost of the project is now estimated by the operator to be around €7 billion (€4 billion for the power stations plus associated infrastructure development costs).

Environmental organizations Greenpeace, Friends of the Earth (Europe), Urgewald, Bankwatch, World Information Service on Energy and the Bulgarian NGO BeleNE! oppose the plant's construction, and have expressed the following concerns:

negative effect on the tourist industry and the agriculture of northern Bulgaria
safety concerns over the use of nuclear technology
location in a seismic active zone
the expense of the project
risk of terrorist attack
problems with the transportation, procession and preservation of the nuclear waste
complete unnecessity of further nuclear power in the first place, as better options are available.

Concerns regarding the construction of the plant have mainly been felt in nearby Romania, with articles in the newspapers such as Cotidianul, România Liberă and Ziarul even going as far as comparing the project with Chernobyl despite a new generation of VVER reactors is to be used, and not the cheaper graphite-moderated RBMK series like Chernobyl's.

Critics say the project is economically flawed, open to corruption and mismanagement, and will cement Russian dominance of Bulgaria's energy sector.

History

On June 11, 2010, the Bulgarian government announced that it would freeze indefinitely the planned construction of the Belene nuclear power plant because it was uncertain when the investment would be returned. Five months later, on December 2, a non-binding memorandum of understanding was signed between NEK EAD, Rosatom, Altran and Fortum, setting up a 6.3 bln. euro price on the power station, after months of unsuccessful talks on the cost and redeemability of the project itself. Further disagreement and the persistent demands of the Bulgarian government to lower the cost under 5.0 billion euro led to the termination of the project in March 2012. However, in late 2012 the opposition initiated a referendum petition which was signed by 1,385,283 people and the first national referendum in the history of modern Bulgaria was held on January 27, 2013. A majority of the people had voted ′Yes' but despite that, the number of voters who attended the voting was too low for it to pass. The referendum passed the question further to the Parliament, which decided on 27 February 2013 to suspend it. Later on 30 May 2013 the newly elected Cabinet Prime Minister Oresharski announced there is a possible restart for it.

Termination of the project

The negotiations stalled again after the GERB government decided to add an American or a European contractor to the project, as well as insisting for Atomstroyexport to lower the price to less than five billion euro. As no major European or American investor appeared, the talks continued to yield no results. This led to the official termination of the Belene project in March 2012. A thermal powerplant using gas from the South Stream pipeline will be built on the site, and the reactor for Unit 1 will be assembled as Unit 7 at the Kozloduy NPP.

In June 2016, the International Court of Arbitration awarded Atomstroyexport €620 million in compensation for equipment already manufactured for the plant, which will be delivered to Bulgaria following payment.

Possible project restart

Although the project was cancelled by parliament, the Bulgarian Socialist Party government of Plamen Oresharski (elected in May 29, 2013) has spoken publicly about restarting the project.

In 2016 discussions took place with Rosatom about the possibility of installing one of the reactors at Kozloduy Nuclear Power Plant and selling the second one to a third party. An alternative is a privately financed completion of Belene.

On 7 June 2018, the Bulgarian Parliament voted to abolish the moratorium on the construction of the power plant. The aim of the government is to complete the project through funding by a strategic investor, what interest has so far been declared by several companies. Minister of Energy should develop an investor selection procedure and propose options for structuring the project by 31 October 2018. According to the Minister, the plant can be completed within 7-8 years.

Technical Features

The AES 92 variant proposed for implementation at the Belene NPP site is a new generation VVER type reactor that has been licensed by regulatory authorities in Russia. It has been declared to meet all safety requirements as well as recommendations from the IAEA and INSAG and has been also confirmed by a special analysis of leading experts from EDF based on the recognized European Utility Requirements. This variant of the AES can make use of the two partially completed Belene NPP reactors started in the 1980s. The design directly uses a majority of the already built civil structures and facilities related to generic plant needs. Existing foundations and civil structures will be further evaluated with a view to incorporation into the new design.

poluare:radioactiva:efecte

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Fri, 01 Nov 2019 10:44:40 +0000

Efectele radiatiilor asupra sănătătii oamenilor

Radiaţiile ionizante pot fi periculoase pentru om. La fel cum soarele poate arde pielea, aşa şi radiaţiile ionizante pot cauza daune corpului. Cum se întâmplă acest lucru? În drumul lor, radiaţiile ionizante, care eliberează o cantitate suficientă de energie, pentru a putea îndepărta unul sau mai mulţi electroni din atomii ţesuturilor iradiate, dereglând în consecinţă activitatea lor chimică normală în ţesuturile vii. La un anumit grad de dereglare a acestor procese chimice, celulele vii nu se mai pot regenera pe cale naturală şi rămân permanent dereglate sau mor (în cazul distrugerii ADN-ului).

Gradul de severitate al efectelor radiaţiei depinde de:

durata expunerii
intensitatea radiaţiilor
tipul radiaţiilor

Expunerea la o doză foarte mare de radiaţii poate conduce în scurt timp la arsuri ale pielii, stări de vomă şi hemoragii interne; organismul nu poate genera celule noi într-un timp foarte scurt. Expunerea îndelungată la doze mai mici de radiaţii poate cauza apariţia cu întârziere a cancerului şi posibil a unor boli ereditare, lucru constatat în special la supravieţuitorii bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki.

Doza de radiaţii

Măsurăm nivelul de radiaţii la care o persoană este expusă şi riscul rezultat în urma expunerii, folosind conceptul de doză, care în termeni simpli, este o măsură a energiei livrate de respectiva radiaţie către ţesutul uman.

Cea mai simplă formă de exprimare a dozei este doza absorbită, care se defineşte ca fiind energia absorbită de radiaţie într-un kilogram de ţesut. Unitatea de doză absorbită se exprimă în Joule pe Kilogram (J/kg) şi are denumirea de gray (Gy)Unitatea tolerată de doză absorbită este rad-ul (radiation absorbed dose). 1 Gy = 100 rad.

Deoarece o doză absorbită, în cazul unei radiaţii alfa, produce mai multe distrugeri ţesuturilor vii faţă de aceeaşi doză produsă de radiaţiile beta şi gama, doza absorbită se înmulţeşte cu o constantă (care este egală cu 20 pentru radiaţiile alfa şi cu 1 pentru cele gama şi beta), pentru a obţine doza echivalentă. Această doză echivalentă este măsurată în următoarele unităţi – Sievert (Sv) sau rem (1 Sv = 100 rem). Deoarece un 1 Sv reprezintă o doză extrem de ridicată şi, prin urmare, dozele sunt deseori exprimate în mSv (miimi de Sievert). De exemplu, o persoană normală, care nu este expusă unor surse suplimentare naturale sau artificiale de radioactivitate, primeşte o doză a radiaţiei naturale între 2 şi 3 mSv pe an.

Sensibilitatea ţesuturilor umane la radiaţie diferă în funcţie de ţesut, de exemplu o doză de 1 Sv la organele de reproducere este mai dăunătoare decât 1 Sv la ficat. Doza efectivă se calculează prin aplicarea factorilor de ponderare la dozele echivalente pentru fiecare organ şi prin însumarea contribuţiilor din diferite organe. Unitatea de măsură pentru doza efectivă este de asemenea sievertul (Sv).

Doza efectivă reprezintă suma ponderată a dozelor echivalente, provenite din expunere externă şi internă, efectuată pentru toate ţesuturile şi organele corpului uman. Unitatea de doză efectivă este tot sievert-ul.

Unitatea tolerată de doză echivalentă este rem-ul (röntgen equivalent man). 1 Sv = 100 rem.

Exemple de doze

Activitate	Doza echivalentă primită de o persoană
Doza medie mondială din toate sursele	2,8 mSv pe an
Zbor cu avionul dus – întors Europa–SUA	0,1 mSv
Radiografie pulmonară	0,1 mSv
Procedură medicală cu doză ridicată	5–10 mSv

Căile de contaminare ale organismului uman

In situaţia expunerii la doze care depăşesc limitele maxim admise, fie că vorbim de personal care lucrează în mod direct cu sursele de radiaţii sau de persoane afectate în cazul unui accident nuclear efectele asupra sănătăţii acestora depind în mare măsură şi de modul de contaminare.

Contaminarea externă se referă la depunerea accidentală pe piele sau îmbrăcăminte a radionuclizilor fixaţi, incluşi sau adsorbiţi pe/în particule de praf. Iradierea organismului rezultă din radiaţiile beta şi gamma ale radionuclizilor contaminanţi care produc arsuri caracteristice, în funcţie de activitatea şi timpul de înjumătăţire fizică a acestora şi de energia radiaţiilor. Acestea pot evolua asemănător cu arsurile produse de orice alt agent fizic sau chimic.

Contaminarea internă este dată de pătrunderea accidentală a radionuclizilor în organism prin inhalare, ingestie sau prin piele.

Contaminarea internă prin inhalare se datorează prafului sau aerosolilor contaminaţi de căderile radioactive provenite de la testele sau de la accidentele nucleare majore. Gradul de contaminare internă pe această cale depinde de caracteristicile particulelor radioactive (încărcare radioactivă şi electrostatică, mărime, densitate, compoziţie chimică etc.).
Contaminarea internă pe cale digestivă se realizează în urma consumării de alimente şi apă contaminate, direct din depuneri sau prin transferul diferitelor substanţe radioactive în interiorul lanţului trofic.
Contaminarea prin piele (absorbţie tegumentară), are importanţă redusă; puţini radionuclizi diluaţi în apă pătrund prin tegumentele intacte (cazul celor din grupele alcalinelor şi alcalino-pământoaselor). In primele 12 zile de după accidentul de la Cernobâl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, după care ponderea a trecut la cea prin ingestie.

In primele 12 zile de după accidentul de la Cernobâl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, după care ponderea a trecut la cea prin ingestie.

Efectele biologice

Radionuclizii pătrunşi în organismul omului pot fi repede detectaţi în sânge, urină (iod 131, cesiu 137) şi fecale (stronţiu 90). Majoritatea radionuclizilor pătrunşi în organism se comportă foarte asemănător cu elementele chimice din care provin sau cu care se aseamănă din punct de vedere al proprietăţilor chimice; astfel ritmul de acumularea şi eliminarea radionuclizilor în şi din om, pot fi calculate suficient de precis cu ajutorul unor modele matematice . Toxicitatea radionuclizilor patrunsi in organism depinde de: activitatea acestora, forma chimică, tipul şi energia radiaţiilor emise, timpii de înjumătăţire fizică şi biologică. În contaminările externe radionuclizii beta emiţători sunt cei mai periculoşi, în contaminările interne cei alfa emiţători, în timp ce radionuclizii gamma emiţători produc iradiere, dar mai redusă, în ambele cazuri.

Radionuclizii pătrunşi în organism, în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice (ale elementelor chimice din care fac parte) sunt metabolizaţi diferit, putând fi împărţiţi astfel:

transferabili, sunt radionuclizii în combinaţii solubile în mediul biologic, care difuzează cu uşurinţă în organism, precum: hidrogen 3, carbon 14, radiu 226, cesiu 137, cesiu 134, stronţiu 90, stronţiu 89, iod 131 etc.,
netransferabili, radionuclizii în combinaţii insolubile la orice pH din mediul biologic, practic difuzează puţin sau de loc în corp, chiar dacă au trecut de bariera intestinală. Acesta este cazul plutoniului 239 care are ca organ critic ficatul, unde staţionează ceva timp, după care este eliminat prin urină.

Radionuclizii odată ajunşi în sânge, trec în în ţesuturi, unde o parte este fixată ( între 30 şi 70 la sută), cealaltă fiind eliminată prin urină, fecale şi transpiraţie. In funcţie de activitatea metabolică a diverselor ţesuturi, radionuclizii pot fi eliminaţi sau recirculaţi în sânge şi fixaţi din nou.

De exemplu, în comparaţie cu stronţiul radioactiv, care odată fixat în sistemul osos nu mai poate fi eliminat cu uşurinţă, cesiul radioactiv care se acumulează în organele moi şi în sistemul muscular, este metabolizat intens, ceea ce permite eliminarea sa mult mai rapidă din organism. Astfel, în cazul unui om adult, dacă stronţiul 90 fixat în sistemul osos se reduce la jumătate abia după cca 7000 zile, cesiul 137 se reduce la jumătate mult mai repede, în 50 – 150 zile.
O atenţie deosebită este acordată de specialiştii în radioprotecţie radionuclidului hidrogen 3, numit şi tritiu, cu care se poate contamina mediul, implicit şi omul, în condiţii de funcţionare necorespunzătoare a unei centrale nucleare cu reactor CANDU (cum este şi cea de la Cernavodă). Tritiul este reţinut în organism aproape 100% la pătrunderea pe cale pulmonară, 50% prin pielea intactă şi 100% pe cale digestivă (mai ales din apa contaminată), dar este eliminat repede.
Alţi izotopi “ţintesc” anumite organe şi ţesuturi şi au o rată de eliminare mult mai scăzută. De exemplu, glanda tiroidă absoarbe o mare parte din iodul 131 care intră în corpul uman. Dacă sunt inhalate sau înghiţite cantităţi suficiente de iod radioactiv, glandă tiroidă poate fi afectată serios în timp ce alte ţesuturi sunt relativ puţin afectate. Iodul radioactiv este unul din produşii reacţiilor de fisiune nucleară şi a fost unul din componentele majore ale contaminării produse de explozia de la Cernobâl. Acumularea sa în organismele unor copii a dus la multe cazuri de cancer tiroidian la copii din zonele foarte contaminate din Belarus (Gomel).

Radioizotopii şi organele lor ţintă

Element radioactiv	Organele, ţesuturile afectate
I-131	Tiroidă
Sr -90, Pb-210	Măduva şi suprafaţa oaselor
S-35	Întreg corpul
H-3	Fluidele din corp
C-14	Ţesuturile grase

Activitatea radionuclizilor pătrunşi în organism prin una din căile de contaminare amintite, este proporţională cu cantitatea sau concentraţile existente la intrarea în organism. După ce radionuclizii au intrat în sânge, situaţia devine mai gravă după ce aceştia s-au fixat deja în organele lor “ţintă”. In consecinţă, este mult mai important ca în caz de contaminare radioactivă, să se acţioneze rapid pentru limitarea expunerii la respectiva sursă, de exemplu prin îndepărtarea şi izolarea sursei respective, sau prin părăsirea zonei contaminate.

Caracterul determinist şi probabilistic sau stochastic al efectelor

Odată ce radionuclizii respectivi intră în organismul uman, energia eliberată de radiaţiile ionizante poate fi dăunătoare. In situaţia încasării unei doze mari (6 – 10 Sv) în timp scurt, celulele diferitelor organe pot fi distruse, ducând la moartea persoanei în urma expunerii la radiaţii. La un nivel de expunere mai scăzut, persoana respectivă poate suferi vătămări ireversibile, cum ar fi arsuri profunde cauzate de radiaţii. Dacă expunerea este mai redusă (dar în continuare foarte ridicată în comparaţie cu nivelurile normale) efectele sunt de natură temporară, cum ar fi înroşirea pielii. Sub un anumit nivel de expunere – numit prag – aceste efecte nu mai apar. Peste acest prag, gravitatea efectelor creşte odată cu doza. Aceste tipuri de efecte se numesc efecte determininiste. Dacă acestea se produc, putem fi siguri că au fost cauzate de radiaţii.

Nivelurile de radiaţii mai scăzute – inclusiv nivelurile la care suntem expuşi în mod normal – nu distrug celulele dar pot cauza modificări la nivelul acestora (prin deteriorarea ADN-ului). În multe cazuri, modificările vor fi benigne sau vor putea fi remediate de organism. Cu toate acestea, există posibilitatea ca, ulterior, modificările să devină maligne adică să ducă la apariţia cancerului sau, dacă sunt afectate organele de reproducere, copii persoanei respective pot fi afectaţi. Probabilitatea producerii unor astfel de efecte – cunoscute ca efecte stocastice – creşte odată cu doza, dar nu se poate determina, prin examinarea unei anumite persoane, dacă efectul de care suferă a fost cauzat de radiaţii sau de altceva. Se presupune că orice nivel de expunere, oricât ar fi de mic, implică un risc: la niveluri de expunere foarte scăzute riscul este foarte mic, dar se presupune că nu este zero.

preluare de la http://www.anpm.ro/web/apm-dolj/efectele-radiatiilor-asupra-sanatatii-oamenilor

poluare:radioactiva:kozloduy

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 10 Feb 2020 18:08:38 +0000

Key conclusions from the technical opinion

There is a lack of information on the methods and results of the safety analyzes for the types of reactors considered, as well as on the safety requirements (including the consideration of post-Fukushima lessons and, where applicable, the use of the concept of practical exclusion) for the Kozloduy 7 NPP.

The seismic hazard of the site is low. However, the study on seismic hazard was drafted 20 years ago.

The EIA report makes no clear statement about the extent to which the Kozloduy NPP 7 would be able to withstand imminent crashes of large passenger or military aircraft.

Discharge of Hazardous Liquids and Gases / Fire: The conclusion of the EIA report on these issues is not fully understood, as relevant information is contained in other documents that the expert team does not have. There is no indication as to whether relevant impacts of explosives carried near the site need to be considered.

The information in the Bulgarian national report on the EU stress tests (BG-NR (2011)) makes it possible to conclude, in the EIA report, that the Kozloduy NPP site is protected from flooding.

The EIA report gives no information about the design values against wind loads. Therefore, it is unclear what loads from Tornados are covered. Other extreme meteorological impacts besides wind and tornadoes are not covered in the EIA report.

The information in the EIA report is insufficient to assess the potential consequences of a major accident. Additional information is needed, eg. For example, a list of the design basis accidents considered, the effectiveness of special provisions of the Kozloduy 7 NPP for the prevention and mitigation of major accidents and scenarios of major accidents, as well as information on the technical background of the source terms for major accidents.

According to the EIA report, the analyzes of major accidents with a Cs-137 source term of 30 TBq show that there is no radiation risk for the Republic of Austria. However, the Austrian experts recommend to calculate the consequences of a major accident with a large release, in addition to the scenario with the limited release of the EIA report.

Centrala nucleară de la Kozlodui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Este o centrală nucleară din Bulgaria situată la 120 km nord de Sofia și la 5 km est de Kozlodui, un oraș din apropierea graniței cu România pe Dunăre. Este unica centrală nucleară a țării și cea mai mare din regiune. Construcția primului reactor a început la 6 aprilie 1970^[1] .

În prezent centrala operează doi reactori cu apă sub presiune cu o capacitate totală de 2000 MW. Acești reactori (nr. 5 și 6), date în exploatare în 1987 și respectiv 1991, sunt de tip VVER-1000. Până în 2017 reactorul 5 va fi modernizat pentru a atinge o capacitate de 1100 MW, modificare care este parte a unui program de prelungire a termenului de exploatare cu 30 de ani^<sup>[4] . </sup>

Reactorii mai vechi și mai mici nr. 1-4 au fost dezactivați toți până în 2007.

Centrala Nucleară de la Kozlodui este deținută de compania de stat Bulgarian Energy Holding EAD^<sup>[6] . </sup>

Oprirea unităților 1-4

Centrala Nucleară de la Kozlodui opera anterior patru reactori mai vechi de tipul VVER-440/230, dar în urma unui acord semnat între Comisia Europeană și guvernul bulgar reactorii 1 și 2 au fost scoase din funcțiune la începutul anului 2004. Un raport din 1995 (nepublicat) întocmit de Departamentul pentru Energie al Statelor Unite ar fi enumerat cele două unități într-un ”top 10 cele mai periculoși reactori din lume”^[7] [8] .

Pe parcursul anilor 1990 și la începutul anilor 2000 reactorii 3 și 4 (care aveau licența să opereze până în 2011 și respectiv 2013) au fost supuși unor îmbunătățiri substanțiale în materie de siguranță și după niște inspecții riguroase au primit avize pozitive din partea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (în 2002)^[11] . Conducerea centralei nucleare și-a anunțat în 2008 intenția de a folosi butoaie de tip COSTOR în acest scop^[12] . Înainte de închiderea reactorilor 3 și 4 Centrala Nucleară de la Kozlodui asigura 44% din producția totală de electricitate a Bulgariei; conform datelor din martie 2006, țara exporta aproximativ 14% din producția sa de electricitate.

Presiuni pentru reactivare

Pe fonul disputei dintre Ucraina și Rusia în legătură cu livrarea gazelor, președintele bulgar a propus în ianuarie 2009 repornirea reactorului nr. 3, astfel încât să acopere deficitul de energie electrică ivit în regiune^[13] . În condițiile Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană este stipulat că în primii trei Bulgaria putea solicita o derogare temporară de la angajamentele sale în caz de probleme economice serioase^[14] .

Extindere perioada de utilizare

pozitie_ece_espoo

Dupa cum confirma https://ar2015.rosatom.ru/?/en/28-international-business s-a schimbat si tipul de combustibil pe langa rototul turnibei.

Acceptance tests of the new generation TVSA-12 fuel were carried out. The fuel has improved technical and economic properties, and has been approved for use at 104% of the nameplate capacity. The fuel is supplied to Kozloduy NPP, Bulgaria. The use of this fuel from 2016 onwards will help improve the economic efficiency of the plant.

Deci se pare ca ar fi trebuie sa existe un nou studiu de impact efectuat pentru noua tehnologie.

Guvernul bulgar a decis să inițieze construcția unui nou reactor la Kozlodui după ce a renunțat în martie 2012 la ceea ce trebuia să devină a doua centrală nucleară a țării, la Belene. Astfel s-a decis ca reactorul de 1000 MWe deja produs de compania de stat rusă Atomstroyexport pentru Centrala Nucleară de la Belene să fie instalat la Kozlodui^[15] .

În octombrie 2013 Ministerul Mediului și Apelor a aprobat raportul de evaluare a impactului unității nr. 7 asupra mediului, dând astfel undă verde proiectului^[18] .

Agenția Mediului din Austria a pregătit în 2013 un raport cu privire la Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) elaborat de ministerul bulgar. Acesta a analizat dacă Raportul EIM permite tragerea unor concluzii serioase asupra unui potențial impact transfrontalier asupra Austriei. Raportul consideră bine întemeiată concluzia bulgarilor că Centrala Nucleară de la Kozlodui este protejată împotriva inundațiilor și că riscul seismic este scăzut (dar semnalează că este necesară reînnoirea studiului asupra riscului seismic deoarece acesta a fost făcut cu 20 de ani în urmă). În același timp au scos în evidență unele concluzii nefondate și greșeli ale raportului EIM bulgar, printre care:

neajunsuri în analizele de siguranță a reactorilor, inclusiv neglijarea lecțiilor învățate din accidentul de la Fukushima și a utilizării conceptului eliminării practice (pag. 60-61)
lacune grave în evaluarea impactului evenimentelor externe provocate de om, de exemplu accidente, scurgeri (pag 72-73)
contrar prevederilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, raportul EIM nu conține considerații despre formarea undelor de șoc și a impactului lor potențial asupra clădirilor unităților nucleare în cazul unor explozii din afara perimetrului centralei (pag. 73)
nu există un fundament tehnic inteligibil pentru evaluarea accidentelor cauzate de greșelile de proiect (pag. 84)
pentru aprecierea impactului transfrontalier asupra Austriei s-au folosit doar trei seturi (scenarii) tipice de condiții meteorologice, fără a aborda posibilitatea condițiilor meteo extreme (pag. 20)^[19]

Documente

:poluare:radioactiva:26_kozloduy_salto_executive_summary.pdf 2016

:poluare:radioactiva:36_kozloduy_pre-salto_executive_summary.pdf 2018

:poluare:radioactiva:final_artemis_bulgaria_report2018.pdf

:poluare:radioactiva:eiar_chapter_11_transboundary_impact_en.pdf

:poluare:radioactiva:rep_au_bg.pdf

:poluare:radioactiva:rep0449_kozloduy7_fsn_kern_final.pdf

:poluare:radioactiva:articolpubmed.pdf from:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6096692/

:poluare:radioactiva:2011-04-13_depozit_kozlodui_eiareportndf.pdf

:poluare:radioactiva:matecconf_nctam2018_05015.pdf

Demersuri

PRE-SALTO (Safe Long Term Operation)

Agentia de mediu Romania

http://mmediu.ro/new/?page_id=1806

Proiect depozit (instalaţie) tratare deşeuri radioactive Kozlodui

Raport evolutie radioactivitate Bechet

Raport evolutie radioactivitate Craiova

ARC

articole

sinteza reactivare reactoarele 5,6 Kozloduy

pozitie_ece_espoo

impact kozloduy 2008

:poluare:radioactiva:kozloduy:1905872espoo_sesizare_arc.pdf

:poluare:radioactiva:kozloduy:ece.mp.eia.ic2019.4e_advance_copy_espoo_raspuns_la_sesizare.pdf

http://www.donauregion-atomkraftfrei.at/contributii-romania/

http://epochtimes-romania.com/news/un-referendum-facut-pierdut-9-27-la-craiova-partea-a-ii-a---239762

Links

Radiana Storage facility

https://mycoordinates.org/geodetic-measurements-in-the-area-of-kozloduy-nuclear-power-plant/

prezenta web kozloduy

https://www.umweltbundesamt.at/umweltsituation/uvpsup/espooverfahren/espoo_bulgarien/uvp_kkw_kozloduy_7/uve_kkw_kozloduy7/

iaea-concludes-long-term-operational-safety-review-at-bulgarias-kozloduy-nuclear-power-plant

https://www.umweltbundesamt.at/umweltsituation/uvpsup/espooverfahren/espoo_bulgarien/uvp_kkw_kozloduy_7/

http://www.donauregion-atomkraftfrei.at/posts-romania/

poluare:radioactiva:protectie

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Fri, 01 Nov 2019 09:05:42 +0000

Acordarea ajutorului medical în accidentele cu contaminare radioactivă

Evaluarea contaminării externe a pielii se face cu contaminometrul/dozimetrul portabil sau prin ştergerea locului presupus contaminat cu ajutorul unor tampoane de vată sau tifon înmuitae în alcool medicinal cu care se şterge locul şi care apoi se măsoară la o instalaţie dozimetrică. Dacă valorile măsurate se situează cu mult peste cele ale fondului natural de iradiere, atunci zona măsurată este considerată contaminată radioactiv.

Decontaminarea pielii sau a rănilor uşoare se poate face prin spălarea zonei cu apă şi săpun, la temperatura corpului, până când controlul dozimetric arată valori reduse. Aceste spălări, dar cu apă sau ser fiziologic, se pot face şi la nivelul gurii, nasului şi eventual al ochilor. Cu cât cantitatea de radionuclid de la aceste porţi de intrare este mai mică, cu atât va pătrunde mai puţin radionuclid în organism.

Evaluarea contaminării interne se face direct prin măsurarea radioactivităţii organismului (metoda contorizării întregului corp) sau a unor produse de excreţie (urină, fecale) sau indirect prin măsurarea radioactivităţii aerului, apei de consum sau a alimentelor. Metoda evaluării indirecte a contaminării omului presupune monitorizarea continuă a factorilor de mediu, a apei şi alimentelor, ceea ce presupune posibilitatea evitării contaminării a numeroase persoane după un accident nuclear.

In contaminarea internă, primul ajutor constă în administrarea unor substanţe decontaminante digestive, mai ales când radionuclizii se află în tractul gastrointestinal.

Principalele substanţe cu acţiune decontaminantă sunt: pansamentele gastrice de tipul fosfatului de aluminiu, sulfatul de magneziu, hidroxidului de aluminiu (antidoţi ai stronţiului, radiului, fierului, bariului etc.), ferocianura ferică, numită şi albastru de Berlin (antidot al cesiului). Substanţele decontaminante enumerate reduc absorţia intestinală, fixează radionuclizii prin adsorbţie, schimb ionic sau formare de compuşi metalici insolubili, eliminarea radionuclizilor realizânsu-se prin fecale. Depunerea unor radionuclizi în organele de elecţie poate fi redusă prin saturarea sângelui cu compuşii stabili ai izotopului radioactiv, cum este cazul reducerii fixării în tiroidă a iodului radioactiv prin administrare de iod stabil sau consumarea de cantităţi mari de apă pentru reducerea hidrogenului 3 din organism.

Antidoţi administraţi în cazul acordării primului ajutor sau în clinici de specialitate

Administrarea acestor decontaminaţi (mai puţin a iodului stabil), alături de administrarea unor decorporatori împotriva plutoniului, cât şi a unor medicamente, se face numai în clinici de specialitate sub control medical, ceea ce presupune transportarea de urgenţă a persoanei contaminate la cea mai apropiată formaţiune medicală specializată.

Acordarea primului ajutor în caz de contaminare radioactivă după un accident nuclear sau în laboratoarele în care se lucrează cu soluţii radioactive, presupune existenţa unor truse medicale cu instrucţiuni de decontaminare, inclusiv cu antidoţi ai principalilor radionuclizi cu importanţă radiobiologică mare pentru om (iod, cesiu, stronţiu etc.).

Antidoţi administraţi în cazul acordării primului ajutor sau în clinici de specialitate

Radionuclid	Antidot	Mod de administrare
		piele	inhalare, ingestie
Hidrogen 3 (tritiu)	-	se consumă 3- 4 litrii de apă + furosemid
Iod 131	100-300 mg KI	se bea un comprimat de KI cu apă
Stronţiu 90, 89	fosfat sau hidroxid de aluminiu	-	cca 10 g pe zi, de trei ori, cu purgativ uşor
Stronţiu 90, 89	decontaminant cationic	se spală pielea sau plaga contaminată	-
Cesiu 137, 134	ferocianura ferică, comprimate a câte 1 g	-	se administrează de trei ori pe zi
Cesiu 137, 134	decontaminant cationic	se spală pielea sau plaga contaminată	-
Pământuri rare, plutoniu, transplutoniene	DTPA-Zn1) spray sau soluţie	se spală pielea sau plaga contaminată	- se inhalează DTPA-Zn sau/si perfuzie intravenoasă lentă 1/zi, mai multe zile
Uraniu	Bicarbonat de Na soluţie 8,4%	se spală pielea sau plaga contaminată	perfuzie intravenoasă

=====
Alte măsuri practice

Oamenii se pot proteja împotriva radiaţiilor prin păstrarea distanţei faţă de sursă, combinată, sau nu, cu ecranarea faţă de aceasta, astfel încât nivelul radiaţiilor să scadă pe măsură ce ne îndepărtăm de sursă. Ne putem proteja prin limitarea la maxim a timpului petrecut în apropierea unei surse. Dacă radionuclizii ajung în organism – de exemplu prin respirarea aerului contaminat sau prin consumul de apă şi alimentele care conţin radionuclizi – doza nu poate fi redusă prin nici una din aceste măsuri. În consecinţă, principala modalitate de a controla acest tip de expunere la radiaţii constă în prevenirea ingerării sau inhalării de radionuclizi. Prevenirea eliberării radionuclizilor în aer, apă şi alimente, (acestea sunt căile de pătrundere în organism) acoperă un spectru larg de măsuri, începând cu controlul şi monitorizarea emisiilor de “rutină” de radionuclizi în mediu şi ajungând bineînteles până la prevenirea accidentelor din industria nucleară.

Dacă radionuclizii sau sursa de radiaţii se află într-un loc bine definit – de exemplu în sol sau într-un container – oamenii se pot proteja prin blocarea radiaţiilor. Această formă de protecţie se numeşte ecranare, iar tipul şi grosimea materialului de ecranare depind de tipul şi de intensitatea radiaţiei. Pentru radiaţii foarte intense, provenind dintr-o staţie nucleară sau dintr-un container în care se transportă combustibil nuclear uzat, ecranarea poate consta în câţiva metri de ciment sau zeci de centimetri de oţel sau câţiva centimetri de plumb.

Principii internaţionale

Datorită faptului că se presupune că orice doză de radiaţii generează anumite riscuri şi fiindcă întotdeauna există un anumit nivel de radiaţii de fond în natură, nu este posibil să eliminăm toate riscurile asociate cu aceste radiaţii. Pentru a menţine acest risc la un nivel cât mai scăzut, permiţând, în acelaşi timp, utilizarea benefică a radiaţiilor şi a materialelor radioactive, au fost elaborate o serie de principii de protecţie pentru acele activităţi care conduc la creşterea dozelor încasate de oameni:

Aceste activităţi trebuie desfăşurate numai dacă efectele pozitive le depăşesc pe cele negative, adică în cazul în care beneficiile rezultate din aceste practici vor fi mai mari decât riscurile generate;
Riscurile de radiaţii – dintr-o anumită activitate– nu trebuie să depăşească limitele specificate;
Chiar şi sub aceste limite, riscurile de radiaţii trebuie menţinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil - ALARA (din engleză As Low As Reasonably Achievable), adică trebuie luate măsuri pentru a reduce riscurile cât mai mult, cu excepţia cazului în care acestea sunt prea costisitoare sau dificile în comparaţie cu posibila reducere a dozei.

Limite

Pentru acele surse de radiaţii care pot fi controlate, există limite pentru dozele pe care populaţia le poate primi.

Un individ nu trebuie să primească mai mult de 1 milisivert pe an de la toate unităţile nucleare şi de la alte activităţi generatoare de radiaţii. Acest lucru nu include dozele primite de o persoană din sursele naturale de radiaţii sau în scopuri medicale.

Un lucrător care lucrează cu radiaţii nu trebuie să primească mai mult de 20 mSv pe an din activitatea respectivă. Există restricţii speciale referitoare la femeile însărcinate care lucrează cu radiaţii, pentru a garanta protecţia fătului.

Trebuie menţionat faptul că acestea sunt limite superioare, însă nu este suficient să ne limităm la conformarea la aceste limite. Dozele trebuie menţinute la o valoare cât mai joasă posibil în limite rezonabile, ceea ce de regulă înseamnă că sunt cu mult sub aceste limite. De fapt, numai un număr limitat de persoane, care trăiesc în apropierea facilităţii respective pot primi doze aproape de limitele prevăzute pentru populaţie, însă pentru majoritatea oamenilor dozele de la acele facilităţi vor fi mult mai reduse. Şi majoritatea lucrătorilor din industria nucleară nu primesc mai mult de câţiva mSv pe an, iar lucrătorii din alte domenii – cum ar fi personalul de pe liniile aeriene sau personalul medical – primesc doze similare în activitatea lor profesională.

preluare de la http://www.anpm.ro/web/apm-dolj/protectia-impotriva-radiatiilor

poluare:radioactiva:start

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 10 Feb 2020 16:59:47 +0000

Pagina Principala

Poluarea Radioactiva

(image from wikipedia)

Aici gasim urmatoarele informatii si nu numai:

Radioactivitatea sau puterea sursei radioactive se măsoară în unități de becquerel (Bq).

1 Bq = 1 eveniment de emisie sau dezintegrare de radiații pe secundă.

Un becquerel este o cantitate extrem de mică de radioactivitate. Multipli folosiți în mod obișnuit al unității Bq sunt kBq (kilobecquerel), MBq (megabecquerel) și GBq (gigabecquerel).

1 kBq = 1000 Bq, 1 MBq = 1000 kBq, 1 GBq = 1000 MBq.

O unitate veche și încă populară de măsură a radioactivității este curie (Ci).

1 Ci = 37 GBq = 37000 MBq.

O curie este o cantitate mare de radioactivitate. Subunitățile utilizate frecvent sunt mCi (milicurie), µCi (microcurie), nCi (nanocurie) și pCi (picocurie).

1 Ci = 1000 mCi; 1 mCi = 1000 pCi; 1 pCi = 1000 nCi; 1 nCi = 1000 pCi.

O altă formulă utilă de conversie este:

1 Bq = 27 pCi.

Becquerel (Bq) sau Curie (Ci) este o măsură a vitezei (nu a energiei) a emisiilor de radiații dintr-o sursă.